GLORIA – CUNUNA DE PE SOMEȘ
Pentru mulți poate părea o comparație imposibilă: sport și folclor, handbal și cultură tradițională. Și totuși, dacă privim lucid spre ultimii ani, descoperim că numele Bistrița a fost purtat în lume de două adevărate embleme locale: echipa feminină de handbal CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud și Ansamblul Cununa de pe Someș.
Două simboluri. Două lumi. Două destine complet diferite.
În 2026 poate ar fi momentul să privim în oglindă evoluția și sprijinul acordat celor două grupuri reprezentative ale orașului. Pentru că, aparent, sub soarele Bistriței nu există loc pentru amândouă.
1. VECHIMEA
GLORIA își începe activitatea în 2018, printr-un proiect ambițios derulat sub patronajul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.
Așadar: aproximativ 8 ani de existență.
CUNUNA DE PE SOMEȘ apare sub egida Casei de Cultură din Bistrița în urmă cu aproape 50 de ani.
Cinci decenii de repetiții, spectacole, turnee, sacrificii și identitate culturală.
Opt ani versus cincizeci.
⸻
2. COMPONENȚA
GLORIA – o echipă cosmopolită, construită cu sportive venite din numeroase țări, fără rădăcini locale reale. Handbalul modern funcționează astăzi după legea transferurilor și a contractelor.
CUNUNA DE PE SOMEȘ – formată din fii și fiice ale județului, oameni crescuți cu jocul și cântecul popular în familie, cu părinți și bunici din satele Bistriței-Năsăud.
Una cumpără performanță.
Cealaltă a crescut-o în curte.
⸻
3. PALMARESUL NAȚIONAL
GLORIA reușește în 2026 o performanță istorică: titlul de campioană a României la handbal feminin.
CUNUNA DE PE SOMEȘ a fost, ani la rând, unul dintre cele mai apreciate ansambluri folclorice ale României, reprezentând județul pe marile scene și festivaluri naționale.
Sportul ridică trofee.
Folclorul ridică identitate.
⸻
4. PALMARESUL INTERNAȚIONAL
GLORIA a evoluat în competiții europene în țări precum: Ungaria, Franța, Germania, Norvegia, Croația, Polonia, Slovenia și Muntenegru.
CUNUNA DE PE SOMEȘ?
Prea greu de enumerat țările. Poate mai simplu ar fi să enumerăm continentele:
Europa.
Asia.
Africa.
America.
Zeci de ani în care costumul popular bistrițean a fost ambasador acolo unde diplomația oficială nici nu ajungea.
⸻
5. SUSȚINĂTORII
GLORIA are câteva sute de susținători extrem de vocali, spectaculoși și vizibili.
CUNUNA DE PE SOMEȘ are poate mii de simpatizanți – mai tăcuți, mai discreți, mai puțin prezenți în tribune și pe rețele sociale, dar profund legați emoțional de ceea ce a însemnat ansamblul pentru județ.
Unii scandează.
Alții păstrează amintiri.
⸻
6. SUSȚINEREA FINANCIARĂ
Aici comparația devine dureroasă.
Bugetul clubului GLORIA pentru 2026 este estimat la aproximativ 8–9 milioane de euro, una dintre cele mai mari finanțări din handbalul românesc.
CUNUNA DE PE SOMEȘ a funcționat aproape cincizeci de ani cu sume incomparabil mai mici, adunate în timp, supraviețuind adesea prin pasiune, improvizație și sacrificiu.
Unora li se oferă milioane pentru performanță.
Altora li se cere să reziste din iubire pentru tradiție.
⸻
7. APRECIERI ÎN 2026
GLORIA primește, pe bună dreptate, premii, felicitări, conferințe de presă, bannere, postări festive și recunoștință publică.
CUNUNA DE PE SOMEȘ?
Desființată.
Poate cel mai trist paradox cultural al ultimilor ani.
⸻
8. MOTIVAȚIA
GLORIA are un lider puternic, hotărât, uneori chiar dictatorial, în jurul căruia sistemul funcționează fără ezitări.
CUNUNA DE PE SOMEȘ are parte de un lider pensionar preocupat doar de propriile interese, abuzuri, derapaje și o administrație locală incapabilă să înțeleagă valoarea simbolică a unui asemenea brand.
În sport, când vrei performanță, investești și aperi proiectul.
În cultură, la noi, uneori îl închizi.
⸻
CONCLUZIE
Acest material nu este scris împotriva handbalului și nici împotriva performanței sportive. Dimpotrivă. Gloria merită respect pentru ceea ce a realizat.
Dar întrebarea rămâne:
Cum poate un oraș să găsească milioane pentru o emblemă și nici măcar un colț de supraviețuire pentru cealaltă?
De ce sub cerul Bistriței două stele nu pot străluci împreună?
Restul concluziilor aparțin cititorilor și locuitorilor orașului nostru.
COMENTARII