Despre comisiile care evaluează managerii culturali după criterii politice și nu după performanță
De ani buni, în lumea instituțiilor culturale se vorbește tot mai des despre o realitate pe care puțini au curajul să o spună public: numeroase comisii de evaluare a managerilor culturali au ajuns simple formalități birocratice, construite nu pentru a analiza obiectiv activitatea unui director, ci pentru a confirma decizii luate dinainte.
În multe cazuri, evaluările se desfășoară discret, aproape în taină, fără o informare publică adecvată și fără transparența pe care ar trebui să o impună gestionarea banului public. Membrii unor asemenea comisii par să cunoască dinainte rezultatul așteptat, iar întrebările adresate managerilor seamănă mai degrabă cu exerciții de confirmare decât cu o analiză profesionistă.
Dacă managerul trebuie menținut în funcție, întrebările sunt simple și previzibile, de genul: „Așa-i că pământul este rotund?”. Dacă însă respectivul nu s-a remarcat prin suficientă obediență față de cei aflați la putere, evaluarea se transformă brusc într-un examen imposibil, în care nimic nu mai este bun, nimic nu mai este suficient, iar performanțele devin irelevante.
Un caz care a atras atenția opiniei publice este cel al baritonului Florin Estefan, manager -Opera Națională Română Cluj-Napoca. Artist apreciat pe scenele lirice din țară și din străinătate, acesta a fost depunctat cu câteva sutimi, suficient pentru a nu obține media necesară continuării mandatului. Situația a generat reacții și semne de întrebare, iar primarul Emil Boc a solicitat explicații comisiei. Un gest firesc, deși rămâne de văzut dacă explicațiile oferite vor lămuri cu adevărat motivele acestei decizii.
La Constanța, managerul și artista Daniela Vlădescu traversează, la rândul său, o situație care a stârnit numeroase comentarii și întrebări privind modul în care sunt aplicate criteriile de evaluare.
Dar dacă la Cluj și Constanța există măcar dezbateri publice și reacții instituționale, la Bistrița lucrurile par să funcționeze într-o altă dimensiune administrativă. Aici totul este, oficial, „corect”, „legal” și „transparent”. Atât de transparent, încât aproape nimeni nu știe când și unde a avut loc evaluarea managerului de la Centrul Cultural Municipal și care au fost argumentele care au stat la baza notei acordate.
Observatorii vieții culturale locale se întreabă cum de anumite aspecte par să nu conteze deloc: statutul de pensionar al managerului, rapoartele unor instituții de control, hotărârile definitive ale instanțelor, constatările unor organisme de integritate, acuzațiile privind angajări discutabile, abuzuri administrative sau alte derapaje semnalate de-a lungul timpului.
În schimb, rezultatul final este impecabil: o notă de peste nouă, suficientă pentru a confirma că totul funcționează perfect. Concluzia pare simplă: utilitatea politică bate performanța managerială, iar fidelitatea valorează mai mult decât orice raport de activitate.
Poate că reprezentanții instituțiilor culturale din Cluj și Constanța ar trebui să vină într-o vizită de documentare la Bistrița. Aici, se pare, s-a descoperit formula magică a evaluării fără emoții, fără surprize și fără întrebări incomode. O adevărată școală a „performanței administrative”, aflată suficient de departe de București pentru ca lucrurile să rămână liniștite.
Din păcate, cultura română are nevoie de comisii competente, independente și credibile, nu de structuri decorative care validează decizii luate în altă parte. Atunci când evaluarea devine o simplă formalitate politică, nu doar managerii sunt afectați, ci însăși încrederea publicului în instituțiile culturale.
Cultura nu poate fi administrată prin obediență și nici evaluată prin loialitate politică. Ea are nevoie de profesionalism, competență și respect față de lege. În momentul în care comisiile devin simple instrumente de validare a unor decizii prestabilite, procesul de evaluare își pierde sensul, iar performanța este înlocuită de interes.
Iar când comisiile ajung să fie percepute ca simple mecanisme de confirmare a voinței politice, întrebarea nu mai este cine a fost evaluat, ci cine a scris rezultatul înainte de începerea evaluării.
COMENTARII