Noiembrie, ultimul bal: Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! – „Lăsați orice speranță, voi care intrați!”

E rău de tot că nu s-a putut ajunge la o răsturnare de situație printr-un discurs educat, civic, democratic, prin alegeri nepătate de circuri și scandaluri.

Elitele nu au putut să-și modeleze conținutul pentru a ajunge la mase.

Cum vi se pare enunțul, vouă, elitelor? Hai, să vă aud…

Cunosc și eu cîțiva care se vor a fi în elite, politice, economice, dar, mai ales culturale. Breee, ăștia cu trotineta și PET-ul: revoluțiile se pot face așa doar dacă ăialalți pe care vreți voi să îi prostiți, au nivel. Știți cum se zicea în anii 70 ai secolului trecut? Nu, nu aveți de unde să știți că nu l-ați citit pe Nicolae Breban: nu ai nivel politic, nu corespunzi din punctul de vedere al pregătirii politice. Eeehee, alte vremuri, iar, unora nu le era silă, așa cum vă e vouă, vouă elitelor, de omul simplu, ăla pe care l-ați ignorat și desconsiderat timp de peste trei decenii.

”Noiembrie, ultimul bal” pare să fie un film totemic pentru trei Românii: prima, România din perioada antebelică, cea descrisă de Sadoveanu  în ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic” și,  după care Pița a făcut filmul, România ceaușistă, filmul fiind interzis de cenzură, consecință a titlului, el urmând să fie difuzat în preajma Congresului al XIV-lea și, acum, România democratică, confruntată și ea cu sindromul ”Noiembrie, ultimul bal”. Așadar, extremismul e aici. Mai țineți minte versurile lui Păstorel Teodoreanu: ” Căpitane/Nu fi trist!/Garda merge înainte/Prin Partidul Comunist!”, așadar extremismul a Înviat. Este momentul lui, iar asta pentru că, nu am creat și pus în practică,  măsuri de prevenție. Democrația e dulce. Libertatea ne-a relaxat. Am greșit enorm când am crezut că drepturile câștigate în 1989 ne-au fost date pe viață și nu mai este nevoie de luptă și de mentenanță.

În ultimii 25 de ani, în societatea românească s-a strâns foarte multă dezamăgire, frustrare, iar de la frustrare la dezgust și, de la dezgust la radicalizare și violențe nu mai e decât un pas: aflați că, jumătate din el a fost făcut. Mă tem foarte tare că cei aflați astăzi la putere sunt incapabili să vadă realitatea și vor menține ruta pe care merg acum. Nu se dau la o parte, nu vor să dezamorseze, sunt siguri că mașinăria va funcționa mult timp de acum încolo.

Radicalizarea societății și scăparea de sub control a unei părți a populației nu mai e o simplă teorie. E o realitate imediată. Jucătorii au obosit și părăsesc arena. Sclavii nivelează nisipul și pregătesc terenul pentru cea din urmă înfruntare: în Coloseum intră gladiatorii:

Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! – „Lăsați orice speranță, voi care intrați!”