Război în jurul tirolienei de la Colibița. Anunțată drept una dintre cele mai spectaculoase atracții ale ”mării de la munte”, tiroliana, nefuncțională încă, este criticată și respinsă de șeful ADI Turism, Răzvan Cerceja

Totul a plecat de la un anunț publicat și distribuit și redistribuit pe rețelele de socializare și care sună în felul următor: Se deschide, în curând, una dintre cele mai spectaculoase atracții din Colibița! Aventurierii din toată țara au acum un motiv în plus să viziteze Colibița! În curând, una dintre cele mai așteptate atracții din zonă își va deschide porțile: o tiroliană spectaculoasă ce promite o experiență de neuitat. Zboară peste lac și trăiește o adevărată doză de adrenalină, cu priveliști uimitoare și senzații de libertate la înălțime! Imaginați-vă: la bordul unei tiroliene care se întinde pe mai mult de 1 km, veți survola unul dintre cele mai frumoase lacuri din România. Pe măsură ce viteză vă poartă deasupra apei cristaline, veți simți cum inima vă bate în piept, la fel ca într-un film de acțiune. Adrenalina va fi la cote maxime, iar priveliștea care se va deschide în fața voastră o să fie pur și simplu… fără cuvinte.

Nu este primul proiect de acest fel!

Vara anului trecut, proprietarii FISHERMAN’S din Colibița au anunțat că vor să  construiască una dintre cele mai lungi tiroliene din România – aproape 1,5 km – care va uni resortul turistic cu insula din mijlocul lacului, o investiție estimată la 163.220 lei. Cea mai lungă tiroliană este considerată cea de la Gura Humorului, cu aprox. 2,2 km. Terenurile pe care vor fi amenajate punctul de plecare și cel de sosire se află în proprietatea investitorilor. Proiectul se află în faza de obținere a documentațiilor, inclusiv de la Mediu, ținând cont că zona Colibița se află în situl protejat Natura 2000.

O tiroliană este funcțională în județul Bistrița-Năsăud  în Parcul de Aventură de la Parva.

În ceea ce privește tiroliana de la Colibița, aceasta va avea o lungime aproximativ 1000 de metri, ea nefiind încă funcțională.

Proiectul are adversari redutabili

Unul dintre aceștia este directorul ADI Turism, Răzvan Cerceja. Acesta susține că, firul tirolienei ar încurca circulația ambarcațiunilor : ”Suntem pe traseul tirolienei amplasate deasupra lacului Colibița, cu un velier de dimensiuni medii, cu un catarg foarte mic. După cum vedeți, ața coboară sub jumătatea catargului, nu știu dacă are 4 metri aici, fără încărcătură umană, fără greutatea presupusă a unui corp uman. Căderea acestei instalații de transport nu știm care e. Doi metri să spunem, trei… Teoretic nu o să poată trece nici o hidrobicicletă. Mai mult, la peste 100 de kg , bănuiesc că aventurierul va ajunge cu picioarele prin apă. Vă spun în mod personal: Colibița, trezește-te!”, a transmis Răzvan Cerceja într-o postare video făcută pe pagina lui de Facebook.

Pe aceeași postare găsim și comentariul administratoarei firmei care implementează proiectul, Dana Harpa: ” Întrebare pentru tine Răzvan: Lacul Colibița este navigabil??? Firul tirolienei va fi mai sus și nu încurcă circulație niciunei ambarcațiuni, fie ea și ilegală…demersurile tale de a opri această constructie sunt cel puțin imorale, dacă nu ilegale.Te invit la deschiderea tirolienei, să-ți faci câteva poze bune de postat, pt promovare.Colibița nu este doar despre a mânca, a bea și a face 3 poze pe baraj”.

Ce scriu și cred Răzvan Cerceja și Cristian Muntiu despre proiectul respectiv?

Răzvan Cerceja: Colibița nu e de vânzare. Nu e teren de joacă pentru ignoranță și interese meschine.

De ani de zile, lupt pentru Colibița. Pentru un loc în care natura, liniștea și calitatea aerului sunt valori – nu obstacole pentru afaceri grăbite. În 2012, când cei mai mulți susțineau construirea unei hidrocentrale, m-am opus. Am fost printre puținii care au spus NU. Timpul mi-a dat dreptate.

Am investit timp, energie și bani în turismul local: am organizat evenimente culturale și sportive, am promovat zona prin infotripuri, am conectat Colibița cu agenții de turism din toată țara. Am creat trasee, , am ajutat la deschiderea drumului de acces Sub Deal. Nu am făcut-o pentru aplauze, ci pentru că am crezut și cred în potențialul real al acestei stațiuni.

Dar turismul durabil nu înseamnă haos. Nu înseamnă ATV-uri pe munți, muzică dată la maximum, ambarcațiuni ilegale pe lac sau construcții fără viziune. Acestea sunt semnele unei dezvoltări iresponsabile, care distruge exact ce atrage turiștii aici: liniștea, curățenia, natura.

Colibița NU este un parc de distracții! Este o stațiune climaterică, unde aerul și ozonul au rol curativ. Cine nu înțelege asta – fie nu cunoaște turismul, fie îl tratează ca pe o simplă afacere de sezon.

În ceea ce privește tiroliana, poziția mea nu e din spirit de contrazicere. Este o reacție logică, asumată, la un proiect care ar putea genera disconfort acustic, aglomerație și conflicte cu activitățile deja existente pe lac. O zonă fără infrastructură rutieră și pietonală adecvată nu poate susține fluxuri masive fără să-și piardă sufletul.

Am obosit să văd cum inițiative bune sunt deturnate de oportuniști. Proiecte ca ,,Colibița 2020″ sau ,,Grupul Investitorilor din Valea Bârgăului”, au fost compromise de persoane care n-au nicio legătură cu viziunea pe termen lung. Acum, când Stațiunea Colibița a prins rădăcini și direcție, apar din nou „specialiștii de ocazie” care vor să profite de munca altora, fără să contribuie cu nimic real.

Noi nu vom face compromisuri. Nu vom lăsa Colibița pe mâna celor care cred că turismul înseamnă doar profit rapid și distracție fără reguli.

Viziunea mea e clară: o destinație de elită în Transilvania, unde se investește serios, unde turiștii caută calitate, nu gălăgie. Cine nu înțelege sau refuză să înțeleagă asta… e liber să meargă în altă parte. Colibița este pentru toată lumea. E pentru cei care respectă acest loc minunat!

Colibița merge mai departe, cu sau fără cei care trag înapoi. Iar celor care cred că pot cumpăra liniștea unei comunități – le transmit clar: aici ne apărăm viitorul. Garantat.

Cristian Muntiu: Colibița – de la Marea de la Munte la Bâlciul cu Mici, Manele și Tiroliene

Am iubit Colibița. Nu ca o destinație de vacanță, ci ca un loc de suflet, moștenire și rădăcină. Sunt urmașul Oliviei Deleu – femeia care a ridicat din munți un sanatoriu, „Caritatea”, loc unde se vindecau nu doar trupuri, ci și minți. Acolo, natura era altar și omul venea cu capul plecat, nu cu boxa JBL și cu grătarul în portbagaj.

Mai târziu, eu însumi am pus umărul la promovarea Colibiței ca „Marea de la Munte”. Un vis turistic românesc autentic, o oază unde muntele se topea în lac, iar tăcerea era mai valoroasă decât orice show de pe litoral. Colibița era alternativa pentru cei care voiau vacanță fără kitsch, fără silicoane de Mamaia și fără betoane sufocante.

Dar România are un talent unic: să își sufoce frumusețile naturale cu prost gust, ignoranță și lăcomie. Astăzi, Colibița a devenit o caricatură grotescă, un bâlci cu pretenții de stațiune, unde se întâlnesc toate formele de degradare modernă: haos urbanistic, manelism turistic, nepăsare instituțională și lipsă cronică de viziune.

Ce se aude azi pe malul lacului? Nu tril de pasăre sau foșnet de frunză. Se aude „Sus pe bar”, remixat cu motoare de ATV și zgomot de bormașini. Copiii aleargă printre pet-uri, tinerii fac „content” pentru TikTok cu fum de narghilea în nări, iar „turiștii” distrug cu bocanci scumpi ce n-au priceput cu ce pășesc. Lacul? Un decor pentru bărcuțe, nu pentru protecție. Muntele? Decor pentru stories.

Și pentru că nu era suficientă mizeria, vine noul plan genial: o tiroliană peste lac. Peste zone de protecție, peste puținele refugii naturale rămase, peste orice logică. Într-o zonă fără infrastructură adecvată, fără parcări, fără siguranță, dar cu mult tupeu administrativ. Să vadă tot românul ce bine știm noi să strângem bani din urletele turiștilor atârnați de un cablu.

De ce? Pentru că la Colibița nu se mai vine pentru liniște. Se vine pentru gălăgie, pentru grătare, pentru „distracție”, adică o combinație de mici, bere, muzică la maximum, înjurături și, de ce nu, ceva „white powder” pe marginea pontonului. Da, Colibița a devenit sex, drugs & manele.

Nu-i de mirare că unii visează s-o reboteze în „Mamaia de Bistrița”. Tot ce-a lipsit e un club pe lac, cu stroboscop. Dar probabil vine și ăla, cu finanțare PNRR.

Asta nu mai e turism. E sinucidere pe termen lung. E colonoscopia unei administrații incapabile să înțeleagă ce înseamnă dezvoltare durabilă. E semnul clar că, în România, dacă ai un loc frumos, vin niște băieți cu idei și-l transformă în rahat împachetat în sclipici.

Colibița nu are nevoie de tiroliene și betoane. Colibița are nevoie de protecție, reglementare, viziune și, mai ales, respect. Dar asta nu se obține cu „investitori strategici” și cu autorizații date pe șest.

Închei cu o întrebare:

Cât valorează liniștea unui loc, până când e distrusă iremediabil de hoitul comercial al unui bâlci?

Eu, ca urmaș al unei femei care a adus sănătate în acest loc, și ca om care a crezut în visul Colibiței ca „Marea de la Munte”, îmi rezerv dreptul să urlu în fața acestei rușini.

Și, așa cum stă bine oricărui bâlci care se respectă, apar în peisaj, ca direct interesați, și noii ideologi ai PNL-Bistrița – pupilii secretarului de stat Turc. Ei nu vin cu zâmbete, ci cu o revoltă proletară mimată, înfierând cu patos pe toți cei care îndrăznesc să le conteste viziunea. În timp ce se declară salvatorii dezvoltării, susțin fără ezitare mutilarea zonei sub lozinci găunoase despre turism, investiții și progres. Căci, în logica lor, protecția mediului se face cu drujba și dezvoltarea turismului începe cu o manea pe tiroliană.