Bucuriile întâlnirii

Iar eu aș zice şi coiful smereniei (datorită contrastului între vârful de coif și adâncul smereniei autentice), platoșa rezistenței și a perseverării în drumul spre țintă, sabia Duhului, a Duhului care îţi ghidează mâna când este vorba de ce, când, unde, cum, să lovești (prin cuvântul adevărului) sau să te aperi.  
Spun asta pentru că întâlnirea ca mister nu este opera ta, ci a proniei divine. Într-un fel, întâlnirea ți-a fost dată. Uneori, spre verificare ori ca experiență de viață cu efect benefic, imediat sau întârziat, alteori ca lecție din care trebuie să înveți ceva. 
În orice caz, dat fiind că originea este pronia divină, ideea ar fi că trebuie să faci din fiecare întâlnire o bucurie, chiar în întâlnirile de confruntare, dacă reușești să păstrezi nivelul ideal al smereniei, dacă reușești să înțelegi că dezacordul față de o idee nu poate șterge iubirea de aproapele ca chip al lui Dumnezeu, așa cum ești și tu; atunci poate că ai ocazia să faci din rană o lumină, cum zice Van Gogh, sau, și fără rană, din întâlnire o lumină. 
Așa mi s-a întâmplat (rânduit) mie să mă bucur în această vară de întâlniri, toate prietenești, toate fără nici o rană, ci numai lumină, în periplul meu și al familiei mele, Claudia și Andrei, pornind de la München, prin România, Grecia și iar München. 
Partea română, la care mă refer aici, a început cu revederea unui vechi prieten, scriitorul și editorul Mircea Petean, de la Florești-Cluj, cel care, cu ani în urmă, când eu am făcut 50 de ani de tranziență în lumea de aici, la recomandarea și sub îngrijirea vrednicului de pomenire, prieten Aurel Sasu, mi-a editat o antologie de poezie intitulată Ispita rănii. Mult mai târziu, adică recent (în 2025), m-am bucurat de editarea în impecabile condiții la Editura Limes a aceluiași Mircea Petean, a noului meu volum de versuri A sosit clipa. 
Întâlnirea cu Mircea Petean a fost ocazionată de ridicarea tirajului unei alte cărţi ce tocmai a apărut la editura sa, Jurnal de seminarist, și a tirajului volumului de poezii al remarcabilului poet Marcel Miron, intitulat Semne Contemporane, bilingv, cu traducerea în engleză și cu prefață de subsemnatul. 
Întâlnirea la Cluj cu Mircea Petean a fost o bucurie, așa cum a fost și aceea cu unul dintre cei mai apreciați istorici ai genealogiilor nobiliare transilvane, distinsul cercetător Vasile Iuga de Săliște, autor de monumentale lucrări de profil, președinte executiv al asociației „Pro-Maramureș” din Cluj.
După Cluj, următorul nostru popas a fost la Botoşani, orașul meu natal, unde vin de fiecare dată cu emoții, locul unde recunosc străzile și revăd oamenii copilăriei, retrăiesc scenele legate de întâmplări despre școală și de după școală, întâlnirile și petrecerile cu băieții de pe strada mea (Mihail Kogălniceanu), mai precis cu Dragoș Candiescu, Lucian Dragomir (Lucky) și Călin Andrieș, dar și cu Traian Apetrei, coleg de clasele I-VIII la Școala Generală Nr. 7 „Octav Băncilă”, personalitate distinctă în viața culturală a orașului nostru (reporter, director de ziar, director, mulți ani, al Teatrului național „Mihai Eminescu” din urbe, directorul unui canal de TV local).
Întâlniri de „minte, inimă și literatură” am avut și cu Gellu Dorian, scriitor de primă mărime în literatura română contemporană, inițiatorul și organizatorul de 35 de ani al Premiului Naţional de poezie „Mihai Eminescu”, cea mai înaltă distincție pentru poezie în literatura română de azi, redactor-şef al cunoscutei reviste Hyperion, cu poeta Cristina Şoptelea, membră veche a Uniunii Scriitorilor, publicată și în revista New-York-eză Lumină Lină, cu soțul ei, artistul devenit celebritate internațională Liviu Şoptelea, de asemenea publicat între altele și în paginile amintitei reviste. 
De la Botoşani am plecat la Mănăstirea Neamţ unde am avut întâlnirea de promoție, 1971, cu prietenii și colegii mei de seminar, cu ocazia împlinirii a 55 de ani de la absolvirea școlii teologice și a 60 de ani de la admitere, întâlnire memorabilă pe care am organizat-o cu sprijinul Pr. Prof. Dr. Viorel Laiu, directorul Seminarului teologic și la care am fost onoraţi cu prezența P.S. Episcop Vicar patriarhal Varlaam Merticaru (fratele colegiului nostru Dumitru Merticaru plecat la Domnul) precum și de cea a P.C. Pr. Arhim. Benedict Sauciuc, starețul mănăstirii. 
Cu ocazia revederii noastre am prezentat volumul Jurnal de seminarist, reproducere a însemnărilor mele în jurnale ținute între anii 1969-1971, pe când aveam între 17-19 ani, despre felul cum vedeam atunci viața la internatul Seminarului de la Mănăstirea Neamț. 
Cu ocazia trecerii prin Tg. Neamț am făcut o scurtă vizită și la Târpești pentru a o vedea pe nașa noastră de cununie, preoteasa și profesoara Elena Gheorghiu (nașul, Pr. Constantin Gheorghiu, fiind plecat la Domnul). 
Apoi au urmat evenimentele de la Aiud. Zile de bucurie și de înălțare sufletească. Vechi și dragi prieteni: scriitorul Ioan Hădărig, director artistic al Fundației „Inter-Art”, Aiud, Ștefan Balog, artist plastic, președinte al Fundației „Inter-Art”,  curator, și Zoltan Balog, artist-fotograf şi vice-preşedinte al Fundaţiei. 
Iată orașul în care am poposit pentru a doua oară în ultimii câțiva ani, descris în minunate cuvinte de poetul Ioan Hădărig, potrivit unei postări pe site-ul său pe internet. Textul se intitulează Aiudul ești tu, trecătorule:
„Aiudul e locul în care s-au născut lumina, cuvântul și mângâierea vântului. Şi zbaterea primului sărut. Şi pașii rătăciți pe străzile pietruite cu umbre, tăceri și șoapte. Aiudul e Aiud. Aici istoria s-a zidit în timp și oameni. Zidurile au înălțat, aici, oameni. Oamenii s-au zbătut dincolo și dincoace de ziduri. Aiudul e existența de zi cu zi. Aiudul este un colț de cer în care raiul se zidește în ochii trecătorului. Aiudul e timpul în care trăiești, e timpul pe care-l trăiești. Aiudul ești tu, trecătorule.” 
Cu prietenii de la Aiud am început o colaborare mai veche, de când au fost invitații mei la Cenaclul literar „M. Eminescu” din New York. Acolo, în două rânduri diferite, am lansat împreună cărți și am participat la vernisajul a două prestigioase expoziții de pictură organizate la ONU de către cunoscutul artist de reputație internațională, Ştefan Balog, ultima dintre ele în decembrie 2025, când acesta a adunat și prezentat, în premieră mondială, 193 de lucrări semnate de artiști plastici din cele 193 de țări membre ale ONU.
Acum, în zilele de 28-30 iulie, au avut loc tradiționalele „Colocvii de literatură și arte” (la care particip ca invitat pentru a doua oară), ediția a XXXI-a, în sala „I. C. Brățianu” a primăriei municipiului Aiud. 
Scriitorul Ioan Hădărig a deschis evenimentul prezentându-mă publicului pe mine, ca invitat de onoare, și vorbind despre volumul meu de poezii Adam n’est pas mort, tradus în franceză de doamna Marcela Hădărig și apărut la editura Vinea din București (2024), având ilustrații de Andrei Damian. A lansat apoi volumul bilingv de poezii al preotului Marcel Miron, Fântânile Cerului / Les fontaines du ciel, în traducerea aceleiași doamne, Marcela Hădărig și apărut la editura „Inter-Art”, Aiud (2026), volum despre care a vorbit în detaliu și profesorul universitar, filosoful și criticul literar și de artă Ioan N. Roșca din București. 
Pe lângă alte prezentări ale unor volume semnate de Ciprian Sabău, Patricia Goodrich, Ioan Hădărig, Casandra Ioan, Anda Comşa-Chiş, directorul artistic al Fundației „Inter-Art” s-a referit şi la o antologie specială de poezie româno-etiopiană, Întâlniri poetice, publicată tot de editura „Inter-Art”, Aiud, cu traduceri în limbile română, engleză și aramaică. 
Scriitorul Ioan N. Roşca a vorbit apoi despre noua mea apariţie editorială, Jurnal de seminarist, despre care s-a exprimat şi poetul Marcel Miron, coleg de clasă cu subsemnatul, depănând frumoase amintiri din anii de şcoală.
A fost prezentat și catalogul taberei de creație „Prison-Art” 2025 și un volum studiu de caz despre o cercetare de profil realizată de artistul plastic Ștefan Balog și de sociologul Viorel Cioflică. 
La rândul meu am mulțumit gazdelor pentru minunata organizare și primire, am evocat legăturile cu grupul de la Aiud reflectând asupra conceptului de întâlnire și frumuseții actualizării lui în cazul de față. 
Au avut loc și lecturi publice susținute de Sonia Elvireanu, Casandra Ioan, Anda Comşa-Chiş, Ruxandra Dragomir, Theodor Damian, Marcel Miron și Ioan Hădărig, urmate de un recital muzical pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu și Livia Rebreanu Hulea, susținut de artistul Marius Moga. 
În aceeaşi zi, după amiază, galeriile de artă contemporană au găzduit expoziția de fotografie artistică semnată de Andrei Damian din New York. Curatorul expoziției a fost artistul fotograf Zoltan Balog, iar vernisajul a fost inaugurat de scriitorul Ioan Hădărig. A vorbit în detaliu despre lucrările lui Andrei Damian, şi criticul de artă și filosoful Ioan N. Roșca, după care a luat cuvântul și poetul Marcel Miron din Huși. Întâlnirea de excepție a continuat cu vizite în localități istorice din împrejurimile pitoreşti ale Aiudului, timp în care ne-am apropiat și mai mult unii de alții, conturând colaborări la proiecte literar-artistice de viitor. Gazde impeccabile atmosferă de inspirație, evenimente de neuitat. 
Momente asemănătoare de caldă prietenie, de experiență culturală dinamică și creativă și de memorabilă bucurie am petrecut și la Bistrița. 
Când a aflat că de la Aiud eu, soția, Claudia, și fiul, Andrei, mergem spre Botoşani, orașul meu natal, scriitorul și jurnalistul Dr. Dorel Cosma din Bistrița, președintele Uniunii Mondiale de Folclor (IGF), manager cultural de excepție, a insistat să facem un popas la Bistrița pentru a purta un dialog în emisiunea sa culturală „Cafeneaua BC” despre cele petrecute la Aiud.
Nu am putut refuza invitația, mai ales că ne cunoaștem de multă vreme, de când, cu ani în urmă, organizam anual „Zilele Lumină lină”, fiecare an în alt oraș, iar Dorel Cosma, într-unul din ani, s-a oferit să găzduiască evenimentul. Au fost zile de efervescență spirituală când Cenaclul literar „M. Eminescu” din New York, venit, iată, în România, a întrunit peste 20 de scriitori sosiți din țară, alături de cei locali, aceştia cunoscându-se reciproc, legând prietenii și inițiind colaborări literare. Apoi a fost rândul lui Dorel Cosma să vină la New York unde l-am invitat pentru a face cunoscute cărțile și activitățile sale culturale în cenaclul „M. Eminescu”. A venit însoţit de cunoscutul etnolog și jurnalist Menuț Maximinian, directorul ziarului bistrițean Răsunetul și de eminenta poetă și traducătoare Elena M. Cîmpan. Vizita a fost repetată ulterior, dar de fiecare dată, prin cărțile lor, prin recitalurile din creațiile personale și mai ales prin dialogurile purtate, au devenit apropiați sufleteşte și îmbrățișați cu multă căldură atât de membrii Cenaclului, cât și de cei ai Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Astoria, New York, unde încă și astăzi enoriașii „familiei de duminică” se închină Mântuitorului și Maicii Domnului din chipurile de pe icoanele minunate din fața sfântului altar, icoane oferite de generoșii musafiri, alături de alte daruri sfinte. 
Așadar, iată-ne la Bistrița. Întâlnirile au început cu o masă prietenească în centrul orașului unde am fost oaspeți ai scriitorului, jurnalistului și traducătorului prof. Zorin Diaconescu. Alături de mine și de familia mea, de gazdele Dorel Cosma și Menuț Maximinian, a fost prezent și Pr. prof. Nicolae Feier, istoric de excepție și prestigiu, care ne-a oferit o parte din cărțile sale recente, explicându-ne, ca într-o adevărată conferință academică, temele principale ale acestora. 
A doua zi a avut loc anticipatul eveniment, dialogul de „minte, inimă și literatură” la emisiunea „Cafeneaua BC” a domnului director Dorel Cosma în studioul și la redacția ziarului Răsunetul al cărui director este apreciatul jurnalist, scriitor și etnolog Menuț Maximinian. Dialogul purtat între cei doi oaspeți, Theodor și Andrei Damian și cele două gazde, Dorel Cosma și Menuț Maximinian, s-a centrat atât pe o detaliere a evenimentelor de la Aiud, cât și pe o prezentare a unui set de tablouri cu arta fotografică a lui Andrei Damian, tablouri pe care acesta le-a explicat, dar și pe amintiri din colaborările noastre trecute și proiecții pentru altele de viitor. Trebuie remarcat aici decorul de profundă reprezentare națională al studioului etnologului Dr. Menuț Maximinian. Intri acolo ca într-un paradis al „casei de zestre” a țăranului român, sfântul truditor la ctitoria identității noastre naționale prin veacuri și până astăzi. 
Ultima întâlnire de inimă a fost cu scriitoarea și eminenta traducătoare, profesoara Elena M. Cîmpan, preşedintă a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, filiala „Răsunetul” Bistriţa-Năsăud, personalitate de referință în literatura română contemporană, colaboratoare a revistei româno-americane Lumină lină și prietenă tot de „minte, inimă și literatură” de ani de zile. Sunt încă şi azi impresionat de un volum de poezie pe care mi l-a dedicat, intitulat chiar așa, Damian, după prima ei vizită la New York. Am schimbat cărți, am povestit, am împărtășit planuri de viitor. 
Întâlnirile de la Bistrița, ca și cele de la Aiud, au rămas puncte de reper în geografia sentimentală a anului 2026, la fel ca și întâlnirile din Botoşani care au urmat. 
La Botoşani, prin îngrijirea și în organizarea reputatului artist Liviu Şoptelea, pictorul „îngerilor urbani” (și prieten al lor!), expert conservator la Galeriile de artă „Ștefan Luchian” din cadrul Muzeului Județean Botoşani, în ziua de 5 august a avut loc, la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”, al cărei director este distinsa profesoară Erzilia Iacob, de a cărei ospitalitate și generozitate ne-am îmbucurat în mod deosebit, lansarea volumului meu Jurnal de seminarist şi vernisajul expoziţiei de artă fotografică a lui Andrei Damian. 
Evenimentul a început cu un cuvânt de bun venit al directoarei bibliotecii, după care scriitorul Gellu Dorian, pilon central al vieții culturale botoșănene moderne, a vorbit despre volumul amintit și, în general, despre opera autorului lansat și de legăturile de prietenie și colaborare începute încă din 1994 când, la invitația mea, domnia sa a adus la New York formația botoșăneană „Datina”. 
Apoi artistul Liviu Şoptelea a prezentat lucrările de artă fotografică ale tânărului Andrei Damian expuse în aula bibliotecii. Ambii oaspeți, Theodor și Andrei Damian, au mulțumit organizatorilor, după care a urmat o binevenită recepție. 
Botoșaniul meu, oraș de vis, oraș de dor!

Theodor Damian