În anul 1952, la Casa de Cultură din Bistrița, lua naștere o formație de cântece și dansuri populare. Nu știu câți dintre acei pionieri ai începuturilor mai sunt astăzi printre noi, dar știu sigur că părinții mei și părinții multor bistrițeni au făcut parte din acest proiect cultural care a crescut, a bucurat și a unit oameni timp de ani de zile.
În 1968, pe baza acestei mișcări artistice, se înființa Ansamblul Folcloric „Cununa de pe Someș”. De aici începe o istorie care avea să devină parte din identitatea orașului.
Oameni pasionați de tradiție, de cântecul și jocul românesc s-au apropiat de acest proiect curajos, care marca apariția primului mare ansamblu folcloric bistrițean. De-a lungul anilor, dansatori, soliști vocali, instrumentiști și instructori s-au format sub cupola „Cununa de pe Someș”, ducând mai departe frumusețea costumului popular, a cântecului și a dansului românesc.
Sub îndrumarea unor oameni de excepție, precum Elvira și Corneliu Botoș, ansamblul a devenit un nume de referință, un ambasador cultural al Bistriței-Năsăudului. A urcat pe scene din țară și din străinătate, purtând cu mândrie imaginea unei comunități și a unei tradiții.
În anul 2017, cu sprijinul unei administrații care a înțeles importanța culturii pentru identitatea unui oraș, „Cununa de pe Someș” a devenit ansamblu profesionist. A fost momentul în care această formație și-a recunoscut oficial valoarea, intrând alături de cele mai importante ansambluri folclorice din România și din lume.
Numele „Cununa de pe Someș” devenise un brand al Bistriței. Nu doar prin spectacolele sale, ci și prin oamenii formați aici, prin instructorii și artiștii care au dus mai departe experiența acumulată de-a lungul generațiilor.
A venit însă un an fatidic. O decizie administrativă, luată de oameni care nu au înțeles valoarea acestui patrimoniu, a lovit în ceea ce generații întregi construiseră. Dintr-un condei, s-a hotărât dispariția formei profesioniste a ansamblului.
S-a spus că nu a fost desființat, ci doar trecut la amatori. Dar realitatea este simplă și dureroasă: când un ansamblu nu mai urcă pe scena pentru care a fost creat, când artiștii nu mai au unde să cânte și să danseze, când numele său dispare din marile evenimente ale orașului, atunci comunitatea simte pierderea.
Este trist să știi că zeci de costume populare, instrumente și valori adunate în ani de muncă zac astăzi închise, în timp ce patrimoniul viu al Bistriței a fost pus pe pauză.
Scenele orașelor europene unde „Cununa de pe Someș” însoțea delegațiile bistrițene sunt astăzi mai sărace. Lipsește un ambasador cultural care a reprezentat cu demnitate orașul.
Situația nu este singulară. Istoria culturii românești a cunoscut momente în care conducători vremelnici au crezut că pot șterge printr-o semnătură ceea ce oamenii au construit prin pasiune. Ansambluri precum „Crișana”, „Semenicul” sau alte formații reprezentative au trecut prin perioade grele, dar multe au renăscut asemenea păsării Phoenix, demonstrând că arta autentică nu poate fi îngropată definitiv.
Cei care au încercat să oprească un fenomen cultural rămân, în timp, doar o pagină tristă în istorie. Numele lor trec, dar numele formațiilor rămân.
Astăzi, la apropiatele sărbători ale Bistriței, mesajul este unul simplu:
Când tace „Cununa de pe Someș”, tace o parte din sufletul Bistriței.
Sutele și miile de oameni care au trecut prin acest ansamblu nu pot uita un asemenea moment. Poate că astăzi unii zâmbesc cu aroganță, convinși că au pus punct unei povești.
Dar cultura are timpul ei.
Iar timpul adevărului se apropie.
Pentru că numele „Cununa de pe Someș” nu aparține unei administrații, unui manager sau unei perioade. Aparține Bistriței.
Și ceea ce aparține sufletului unui oraș nu moare niciodată.
Cununa va renaște.
Dorel Cosma
COMENTARII