Castrul roman de la Gherla a ascuns aproape două milenii încă un secret vechi.

Totul a pornit de la flerul și instinctul de detectiv al cercetătorilor. O movilă discretă, vizibilă atât în teren, cât și în imaginile din satelit, a atras atenția, în 2025. Timp de peste patru luni, începând din luna martie și până la mijlocul lunii iulie 2026, săpăturile au scos la lumină una dintre cele mai importante descoperiri arheologice făcute în ultimii ani la Gherla.

Pentru prima dată au fost identificate ziduri de piatră aparținând unor construcții romane, dar și numeroase artefacte. Descoperirea care schimbă însă istoria locului este alta: în imediata vecinătate a castrului a funcționat un vicus, așezarea civilă care se dezvoltase în jurul garnizoanei militare romane.

Un vicus poate fi comparat cu un cartier apărut în jurul castrului, a bazei militare. Armata atrăgea comercianți, meșteșugari și familiile acestora, iar în timp lua naștere o comunitate prosperă, care uneori evolua într-un oraș. În Transilvania, multe dintre vestigiile descoperite în apropierea fostelor castre provin tocmai din astfel de așezări, unde viața civilă se desfășura în paralel cu cea militară.

„Am ales această locație pentru că atât pe teren, cât și din imaginile de satelit se observa o proeminență cu dimensiuni specifice unei construcții publice romane, de aproximativ 40 pe 30 de metri”, a explicat dr. Jozsef Matyas, managerul Centrului Muzeal Gherla și coordonatorul cercetărilor.

Intuiția s-a dovedit corectă. Sub pământ au apărut ziduri de piatră construite din lespezi aduse din cariera de la Orman și legate cu mortar, dar și urmele unei faze de construcție mai vechi, din lemn. Cele două etape suprapuse ilustrează evoluția așezării imediat după cucerirea Daciei și apoi în secolul al II-lea.

Surprizele nu s-au oprit aici. În nivelul cel mai vechi, datat în jurul anului 106, arheologii au descoperit o fântână în care s-au păstrat intacte doagele din lemn, conservate aproape perfect timp de aproape două mii de ani. Tot aici au fost găsite aplice din bronz, monede și alte piese care indică existența unui atelier specializat în confecționarea echipamentului militar, unde se realizau fibule și accesorii pentru armata romană.

Construcția de piatră identificată era amplasată de-a lungul drumului roman care ieșea din castru, ducea spre Hășdate și mai departe, spre Napoca. Cercetările confirmă astfel, pentru prima dată din punct de vedere arheologic, existența vicusului de la Gherla.

Interesant este că ruinele erau cunoscute încă din secolul al XIX-lea. Pe la 1860, în zona unde a staționat trupa auxiliară Ala II Pannoniorum a fost făcut un sondaj arheologic, ale cărui rezultate s-au pierdut, iar încercările ulterioare nu au reușit să confirme existența construcțiilor. Abia acum, după mai bine de 160 de ani, dovezile au ieșit la lumină.

Pentru arheologul Radu Zăgreanu, de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, descoperirea reprezintă încununarea unor eforturi începute cu ani în urmă. El consideră că cercetarea de la Gherla aduce, în sfârșit, dovezi concrete într-o zonă despre care s-a scris mult, dar unde informațiile arheologice documentate erau puține.

Descoperirea a facut ca vicusul de la Gherla sa fie rapid atestat arheologic. Vicusul este deja menționat în repertoriul arheologic național, iar detaliile pot fi consultate pe platforma cimec.ro.

Campania a avut și o importantă componentă educațională. Studenți și proaspeți absolvenți ai Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai au participat la săpături, acumulând experiență direct în teren. Pentru mulți dintre ei a fost primul contact cu cercetarea unui vicus roman și șansa de a contribui la o descoperire care rescrie istoria locală.

Iar povestea este departe de a se încheia.