Datini & obiceiuri 2026: cântatul din liră degeaba (ediția social media)

Victorie clandestină level: expert în auto-iluzie.

Lumea e câmp de luptă? Doar în capetele celor care încă mai cred în poveștile lor.

Restul e doar o gigantică competiție de cine urlă mai patetic în gol.

Eco avea dreptate: imaginarul e infinit, realitatea e o glumă proastă cu buget limitat.

Așa că ne imaginăm războaie epice în timp ce dăm scroll ca niște zombi cu Wi-Fi.

Viața = teatru absurd.

Publicul = o turmă de critici care n-au jucat niciodată nici măcar rol de plăieș.

Așteaptă spectacol, dar aplaudă doar când li se mângâie ego-ul.

Eu tot bag capul în culise: acolo - miros de sudoare, minciuni reciclate și dorința disperată de like-uri.

Îmi montez propriul serial low-budget: titlu provizoriu De ce toți sunteți atât de plictisitori?.

Dialogăm? Nu, ne aruncăm monologuri în față ca niște bețe în roțile altora.

Interlocutorul perfect există doar ca să-ți confirme că TU ai dreptate.

Dacă nu, ești blocat, raportat sau ignorat – ierarhia social media la superlativ.

Și umorul? A murit. L-au înlocuit cu emoji de plâns și semnalizări de duzină.

Orice postare devine suportabilă cu umor – motiv pentru care pateticii profesioniști (șoala emfazei, a grandilocvenței și prețiozității) îl urăsc de moarte.

Le strică business-ul.

În 2026 toată lumea e expert în absolut totul (și în nimic).

Dramaturgia s-a epuizat, au rămas doar comentariile – niște lupte de pui de găină beți pe Twitter/X/TikTok.

Fiecare cu TV-ul lui personal (adică o gaură neagră de netul infinit).

Împreună formăm într-o constelație de prostie atât de densă încât e de mirare că pământul nu s-a prăbușit deja în el însuși.

Mă uit la ’conținutul’ zilei, îmi fac cruce cu ambele mâini și aștept să ne catapulteze hazardul în cosmos.

Sau măcar să ne dea un buton de bloc universal.

Asta da victorie clandestină.

Și totuși ne distrăm de minune în circul ăsta fără bilet de ieșire.

z. d.