GLORIA BISTRIȚA?

Ce înseamnă acest nume? Nu, nu ne referim acum la echipa de handbal. Poate altădată. Astăzi vorbim despre Gloria Bistrița, despre stadionul din parc și despre memoria unui oraș care pare tot mai grăbit să-și arunce trecutul la fier vechi.

Câți bistrițeni își mai amintesc duminicile de altădată? Bunicii și părinții ne duceau la meci. Stadionul era plin, iar noi, copiii, priveam fascinați gazonul, jucătorii, tribunele care fremătau. Tații ne explicau regulile jocului, ne vorbeau despre fotbaliști, despre orgoliul orașului, iar noi eram mândri că acei oameni purtau numele Bistriței prin țară.

După meci urma aproape un ceremonial. Sotiile,mamele ne asteptau in parc.Apoi o plimbare ,comentarii aprinse despre fazele partidei, bucuria unei victorii și apoi masa de duminică în familie. Era o lume simplă, curată și vie. O lume în care Bistrița încă avea respect pentru ceea ce construise.

Zilele acestea am trecut pe la stadion. Ce am găsit?
O ruină administrată cu o nepăsare demnă de manual. Lacăte, mizerie, garduri rupte, tribune mutilate, scaune dispărute sau distruse, buruieni și o tăcere apăsătoare. Nocturna de altădată, mândria orașului, a ajuns un schelet ruginit, numai bun de fotografiat într-un album al degradării.

La exterior, emblema cu numele lui Jean Pădureanu stă în mizerie, ca un monument al uitării. În schimb, la intrare tronează impecabil numele instituțiilor: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Consiliul Local Bistrița. Numele sunt mari și vizibile. Doar grija pentru stadion a dispărut misterios.

Și acum auzim despre idei „mărețe”, despre planuri SF și demolări. Primarul Gabriel Lazany visează probabil noi betoane și alte experimente urbanistice, de parcă orașul acesta ar suferi de prea multă memorie și prea mult spațiu verde. După ce cultura a fost împinsă spre decor și improvizație, a venit oare vremea să punem buldozerele și pe stadion, și pe parc?

Este incredibil cât de ușor distrugem ceea ce alte generații au construit cu pasiune. Nu mai știm să reparăm, să îngrijim, să păstrăm. Știm doar să abandonăm și apoi să explicăm doct că „nu se mai poate”.
Ba se poate. Dar trebuie să existe și iubire pentru oraș, nu doar planuri, machete și conferințe de presă.

Gloria Bistrița nu înseamnă doar fotbal. Înseamnă copilărie, identitate, amintire și apartenență. Iar când vezi cum arată astăzi stadionul, îți vine inevitabil în minte revolta lui George Coșbuc:

„Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi? Grâu? Dar noi, strămoși și tați,
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!”.  

Etichetele acestui articol sunt media

COMENTARII


CELE MAI CITITE ȘTIRI


ULTIMELE COMENTARII

Viviana Axinte

17.04.2026

Da am văzut modalitatea tinerilor de a asculta orice reproducere video, "pe repede înainte". Probabil și pentru faptul că sunt bombardați de informații și asta e modalitatea lor de a face selecția informației.

NU JUCĂM CU CĂRȚILE PE MASĂ

Ioan Godja

15.04.2026

Un text care pune pe gânduri și surprinde o realitate tot mai vizibilă. Cultura ar trebui să fie pulsul unei comunități, nu doar o prezență în bugete. Oare doar Bistrița se află în această situație? Mă tem că nu… Din păcate, nu este singură — sunt tot mai m...

15 Aprilie – Ziua Mondială a Artei

Florian Cosoiu

13.04.2026

samara

26.01.2026

"Greetings, We would like to inquire about the possibility of advertising through a hosted article on your website transilvaniajurnal.ro. The content of the article will be tailored to align with the theme of your site and will feature a hyperlink leading to a casino /...

Concert cu trupa 7 Pași la Rockwave Tavern din Baia Mare

Acest site folosește cookies

Alegeți care tipuri de cookies să fie utilizate; site-ul folosește cookies pentru a examina traficul și activitățile utilizatorilor de pe acest web-site, pentru marketing și pentru a oferi funcționalitate de tip social media. Citește mai multe despre cookie-uri

Necesare
Funcționalitate
Analiză
Marketing