Imposibila întoarcere sau de ce mă vor dușmăni scriitorii

Izolarea de cotidian și refugiul în turnul de fildeș poate ispiti, dar este doar o fundătură. Nici frecventarea alternativă a celor 2 lumi nu ajută, mai ales când aplici uneia dintre ele scara de valori a celeilalte.

Problema generațiilor mai vârstnice și în consecință neadaptate este raportarea la modele umaniste care nu mai sunt actuale și nu mai corespund prezentului fiindcă au devenit istorie. Raportate la prezent fără înțelegerea necesară că ele constituie o etapă care nu mai este activă, nu poate duce decât la disonanță cognitivă, o circulație pe contrasens cu accidente previzibile, dar cu rezultate excelente când este vorba de manipulare în campaniile politice. Exploatarea profesionistă a disonanțelor cognitive formează motivații solide, chiar dacă sunt fanteziste. Cum persoanele de vârsta a doua și a treia sunt mai disciplinate în privința prezenței la vot, investițiile în propaganda care exploatează disconfortul digital sunt însemnate și eficiente.

Imperativul învățării unor concepte noi nu este agreabil și este de obicei însoțit de reacții naturale de respingere. Reprogramarea modelelor noastre de gândire poate fi o operațiune mai anevoioasă decât o cură de slăbire care restrânge doar consumul anumitor alimente, dar nu ne obligă la îngurgitarea altora noi, despre care nici nu am fi bănuit că ar fi comestibile.

Un exemplu elocvent este aura scriitorului care a dispărut de mult din realitate chiar dacă este cultivată în unele medii paralele cu realitatea. Sunt conștient că această afirmație provoacă un șoc și mă aștept să fie negată vehement. Realitatea va rămâne neschimbată: scriitorul e istorie, prezentul aparține creatorului de conținut care nu se mai bucură de statutul excepțional al scriitorului (artistului) din trecut ci este un simplu artizan.

Veștile proaste nu bucură pe nimeni, dar asta încă nu demonstrează că sunt greșite.

Celor care sunt convinși că scriu prostii le recomand amabil să încerce să afle tirajele în care sunt tipărite operele scriitorilor consacrați. Nu va fi ușor să le aflați fiindcă nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Încredințarea unui text literar unei edituri în vederea publicării este un demers la fel de eficient ca achitarea la biserică a unei taxe pentru rugăciuni în vederea rezolvării unei probleme.

Nu e vina mea că orice produse, inclusiv cele de artă, sunt supuse obiceiurilor de consum ale publicului, iar acesta este absorbit rapid de social media unde domină comunicarea audiovizuală.

 Îmi pare rău că sunt cel care strică petrecerea, dar cei care se vor supăra pe mine (în cazul lecturii accidentale a acestui text) își vor exprima indignarea tot pe social media. Quod erat demonstrandum.

Noua realitate reprezintă un grad de libertate fără precedent la care încă nu știm cum să ne raportăm și ale cărui consecințe sunt încă neclare.

Fiecare se raportează la prezent după posibilități, rezultatele sunt discutabile, iar ignorarea evidențelor nu poate constitui o soluție.

Pe nisipurile mișcătoare ale momentului adaptarea rapidă este mai importantă decât pregătirea minuțioasă după rețete care expiră înca din timpul redactării.

z. d.