OCTAVIAN GOGA – ÎNLĂTURAT?

Octavian Goga rămâne în conștiința românească, înainte de toate, poetul durerii și al demnității naționale, „cântărețul pătimirii noastre”, așa cum a fost definit de critica literară. Versurile sale au exprimat, cu o forță rar întâlnită, suferințele românilor din Transilvania, dorul de libertate, lupta pentru identitate și dreptul unui neam de a-și păstra ființa spirituală.

Născut la Rășinari, în inima Ardealului, Goga a transformat poezia într-o armă a conștiinței naționale. Volume precum Poezii sau Ne cheamă pământul au fost adevărate manifeste lirice, chemări la trezire, la solidaritate și la afirmarea valorilor românești. El nu a scris pentru gloria personală, ci pentru durerile și speranțele unui popor întreg.

A ignora această dimensiune fundamentală a operei sale înseamnă a pune în umbră una dintre vocile definitorii ale culturii române. Valorile culturale nu pot fi negate sau șterse doar pentru că anumite epoci ori conjuncturi politice încearcă să le reinterpretze exclusiv printr-o singură lentilă. Adevărul istoric trebuie spus complet, dar cultura unui neam nu poate fi anulată prin simplificări convenabile.

Ca absolvent al Iașului, oraș al marilor spirite românești, privesc cu îngrijorare această îndepărtare simbolică a poetului ardelean. Istoria ne amintește că și Andrei Mureșanu, poetul imnului național, a fost cândva marginalizat, pentru că trezirea conștiinței naționale nu convenea tuturor. Astăzi, când ne reconsiderăm valorile, riscăm să repetăm greșeli ale trecutului, uitând de cei care au suferit și au creat pentru neamul românesc.

Întrebarea rămâne: cât timp vom continua să ne raportăm valorile după cum bate vântul din alte direcții? Nu putem, oare, să stăm și noi drepți, asumându-ne istoria, cultura și marile personalități, privind cu demnitate în ochii lumii?

Octavian Goga nu aparține conjuncturilor politice trecătoare, ci patrimoniului cultural românesc. Iar acest patrimoniu merită apărat cu luciditate, echilibru și respect.