Ultimele însemnări ale unui fost reporter
Trăind cu sentimentul ultimului mohican devii circumspect, însă nu reușești să-ți înfrângi vechile obiceiuri, ci trăiești un roman de Camil Petrescu numit, de data aceasta, ‘Ultima noapte de presă, prima noapte de internet’. Ideea că internetul a omorât presa nu place nimănui, mai ales celor care reclamă în continuare statutul de ziarist, uimiți și chiar deranjați că publicul judecă după o altă ierarhie a valorilor.
Revoluția digitală a început să-și arate masiv efectele după ce m-am pensionat, motiv pentru care mi-am permis să privesc mediul online ca pe un parc de distracții. Dar ceea ce pentru mine e divertisment, pentru alții e pâinea cea de toate zilele, un destin despre care pot povesti cei care îl împărtășesc. Cu empatia necesară vom înțelege că în fața noastră se produce o dramă și că nu are rost să ne prefacem ca nu o vedem.
Adevărata dramă nu pornește de la conturile false, agenții statali, știrile fake, tolli și hateri, ci de la banalul, însă strict necesarul public care nu mai este interesat de informație. Ușurința cu care cei care au interes să o facă manipulează azi publicul nu rezultă dintr-un deficit de inteligență sau cultură, ci din lipsa de interes din partea publicului. Orgoliile suferă mai puțin dacă facem referiri pretins ironice la inteligența artificială și prostia naturală, la cultura care a fost odată sau alte analgezice menite să astâmpere crampele produse de realitate. Realitatea e simplă, dar necruțătoare: publicul și-a pierdut interesul pentru informație și asta în contextul în care este sufocat non stop de pseudo informații, la care reacționează în funcție de toanele momentului. Enervările, răbufnirile, jignirile și invectivele nu țin loc de informare și nimeni nu consideră ca mai merită să te informezi cu adevărat.
Circumstanțial, lipsa de interes e justificată, o documentare temeinică durează și până vii cu rezultatul, cei din jur au schimbat de mult subiectul și nimeni nu este interesat să te mai asculte.
Tehnologia susține mentalitatea ‘lovește și fugi’ furnizând un flux prea rapid pentru a putea fi urmărit la nivel rațional. La asta se adaugă necesara conspirație a tăcerii care este de fapt o formă de supraviețuire prin adaptare. Ca patron media nu poți merge la client căruia îi propui un pachet publicitar și să recunoști în subsidiar că presa a murit alaltăieri. A rămas carnavalul, iar noi ne întrebăm pentru cine bat clopotele.
Ca să explic la ce mă refer, am anexat această fotografie:
Z. D.
CELE MAI CITITE ȘTIRI
FELICITĂRI, DOR ROMÂNESC!
11.07.2026
VOLKSFEST ÎN DIRNDL ȘI LEDERHOSEN
08.07.2026
AEROPORTUL – OGLINDA ȚĂRII
10.07.2026
ULTIMELE COMENTARII
Monica Munthiu
06.07.2026Bravo, Dorel Cosma! Un pamflet profund, al ridicolului existent în gafele politice, pe care ne prefacem ca le tolerăm, de mult! Nasol e ca au schimbat multe legi, ca sa faca ce vor uni…Atunci nici procurorii nu mai vad mingea..Foarte fine comparații sunt in pamflet! O pove...
la articolul CAMERA VAR SE MUTĂ LA DNA
Viviana Axinte
17.04.2026Da am văzut modalitatea tinerilor de a asculta orice reproducere video, "pe repede înainte". Probabil și pentru faptul că sunt bombardați de informații și asta e modalitatea lor de a face selecția informației.
la articolul NU JUCĂM CU CĂRȚILE PE MASĂ
Ioan Godja
15.04.2026Un text care pune pe gânduri și surprinde o realitate tot mai vizibilă. Cultura ar trebui să fie pulsul unei comunități, nu doar o prezență în bugete. Oare doar Bistrița se află în această situație? Mă tem că nu… Din păcate, nu este singură — sunt tot mai m...
la articolul 15 Aprilie – Ziua Mondială a Artei
Florian Cosoiu
13.04.2026Un sincer BRAVO!
la articolul IGF – O Uniune Mondială de Folclor implicată în viața contemporană
COMENTARII