COLIBIȚA, stațiunea pentru afecțiuni pulmonare din perioada interbelică: 1933-1940. În sanatoriul CARITATEA se tratau boli precum edemul pulmonar sau astmul dar și afecțiuni ale sistemului nervos

În acest context, cel al importanței pe care o joacă Colibița în dezvoltarea turismului în județul Bistrița-Năsăud, vă propun o istorie care ne arată de unde a plecat totul – Episodul 1- COLIBIȚA, stațiunea pentru afecțiuni pulmonare din perioada interbelică: 1933-1940

Înaintea celui de-al doilea Război Mondial, ceva mai în sus de comuna Bistrița Bârgăului, spre munți, în satul Colibița, într-un sat din fostul județ Năsăud, situat la o altitudine de peste 800 de metri şi recunoscut pentru calitatea aerului, Asociaţia „Caritatea” din Cluj a început achiziţia de terenuri. Primele terenuri au fost cumpărate de la localnici  în 1923. Achiziționarea  de terenuri şi amenajarea clădirilor s-a încheiat abia după 10 ani, în 1933. La izbucnirea războiului, în septembrie 1939, moment când Germania nazistă atacă și ocupă Polonia, activitatea sanatoriului se reduce simțitor, după care ea se sistează. După înfrângerea Axei și naziștilor, ocuparea României de către sovietici, o parte din clădiri sunt incendiate. În cee ace a mai rămas în picioare după incediu, noile autorități comuniste instalate la putere după noiembrie 1946, vor organiza tabere pentru pionieri. În 1977, aici va începe construirea barajului (amenajare hidrotehnică) o construcție ce se va încheia în anul 1991, rezultatul celor 14 ani de muncă susținută fiind lacul de la Colibița.

Clujeanca Olivia Deleu, construiește un sanatoriu

În anul 1933, la Colibița, Olivia Deleu, soţia unui fost primar al Clujului din perioada interbelică, începe construirea unui sanatoriu. La 4 ani distanță, aici exista o adevărată oaza de sănătate a studenţilor, elevilor şi orfanilor din întreaga Transilvanie. Știm că se numea SANATORIUL CARITATEA. Știm toate acestea din presa vremii, ”Săptămâna” consacrînd în vara lui 1937 un reportaj pe această temă și care începea în felul următor:

”Un minunat colt de țară, care din an în an începe să devină tot mai mult cercetată de turiști străini, este stațiunea climaterică Colibița în județul Năsăud, o adevărată bijuterie a acestui ținut înzestrat din belșug cu toate frumusețiile naturii menită să devină în cel mai scurt timp stațiune climaterică de prim rang”.

Cine și ce  a făcut Olivia Deleu?

Olivia Deleu a făcut parte dintr-o generaţie de intelectuali transilvăneni, puternic implicată în activităţi educative, culturale şi de caritate. A absolvit Facultatea de Pedagogie de la Ausburg şi a Conservatorului din Mindelheim. A fost soţia lui Victor Deleu, deputat şi fost primar al Clujului în perioada interbelică. Clujeanca a fost extrem de activă în cadrul mai multor societăţi culturale, religioase şi de caritate. Olivia Deleu este cunoscută pentru Societatea Caritatea, prin intermediul căreia a ridicat un sanatoriu la Colibiţa în perioada interbelică, unde s-au tratat de afecţiuni pulmonare mii de elevi, studenţi şi orfani din întregul Ardeal.

În tot acest timp, asociaţia a construit mai multe pavilioane, care formau un sanatoriu ce asigura cure de recuperare pentru cei cu probleme pulmonare. Construcţia precum şi întreţinerea acestui sanatoriu erau posibile datorită sumelor provenite de la Ministerul Sănătăţii, donaţiilor private, dar şi diferitelor evenimente şi baluri de strângere de fonduri.

Ce boli se tratau la Colibița?

Aflăm tot din ”Săptămâna”: ” Stațiunea este recomandată pentru următoarele boli – Afecțiunile aparatului respirator de natură cronică sau acută cum ar fi emfizem, astm și alte boli pulmonare; Boli nervoase din cauze de surmenaj sau zdruncinări sufletești; Anemici și debili. Un alt avantaj de mare importanță pe care îl mai oferă această stațiune climaterică,  este un izvor de apă mineral care se găsește în apropierea de Colibița, la o depărtare de 1 km și 200 m a cărui compoziție este: Alcalină, Bicarbonată-Calcică-Feruginoasă; conține cantități foarte mici de sulfați de clorură și de iod, fiind indicate pentru rinichi și ficat”. Curele medicale erau completate şi de tombole, spectacole de divertisment, excursii şi turnee sportive.

Medicină, prietenii și dragoste

În cadrul evenimentelor caritabile organizate de către Olivia Deleu se legau multe prietenii, care adesea duceau la căsătorii trainice. Acest lucru îl confirmă şi profesorul Nicolae Mărgineanu, care scrie în memoriile sale: „Din cotizaţiile noastre modeste, societatea întreţinea sanatoriul de la Colibiţa, unde mergeau să se însănătoşeze studenţii bolnavi. Preşedintă era doamna Deleu, care ne supraveghea dansul, sfătuind fetele să lege prietenie numai cu student cuminţi şi de ispravă, buni la studii, precum, desigur, şi cu intenţii serioase. Cred că sub ochii ei plini de înţelepciune s-au legat în curgerea anilor dintre cele două războaie mondiale sute de căsătorii trainice, care au durat întreaga viaţă. Soţia mea şi eu ne-am cunoscut la aceste ceaiuri şi ne aducem de ele aminte cu cea mai aleasă recunoştinţă, pe care mai târziu i-am mărturisit-o şi doamnei Deleu, pe care am invitat-o în casa noastră”. Olivia Deleu a fost susţinută în demersurile sale şi de profesorul universitar Iuliu Haţieganu, care a donat 200.000 de lei din partea universităţii clujene şi a obţinut o altă finanţare de 250.000 de lei de la Ministerul Instrucţiunii.

În loc de epilog

 Vestea despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule în 1883, atunci când o tânără din Bistriţa s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon. După trei luni fata s-a făcut bine.

„O regiune excelentă pentru a-şi adormi oricine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei naturale”, se scria în „Frăţia Românească”, în anul 1927.

Mulțumesc prietenului Georgiu Daniel pentru materialele strînse din presa vremii.