NU JUCĂM CU CĂRȚILE PE MASĂ

Practic această sinteză este imposibilă, lipsindu-i atât ingredientele cât și resursele. Adevărurile primare, cele aflate direct de la sursă, lipsesc din viața noastră. Ele se produc eventual în existențele noastre cotidiene și de aceea le considerăm lipsite de importanță și nu vrem să vorbim despre ele. Dacă totuși le facem publice le vom autocenzura până la versiunea convenabilă pentru narator. Nu ne gândim de obicei că și celelalte adevăruri, pe care le distribuim sunt tot versiuni editate până la marja de confort a naratorului.

Verificarea? Simplă. În 95% din relatările celor implicați într-un accident rutier de vină este celălalt. Cheia jocului se găsește între cărțile pe care le punem pe masă și cele pe care le păstrăm în mână și nu le arătăm.

Social media au adus la masă un număr uriaș de jucători. Cam toți ar vrea să câștige si asta nu e cu putință. Iată cum am descoperit că nu e neapărată nevoie de victorie.

E suficient să anunțăm victoria înaintea celuilalt. Orice corecție ulterioară poate fi clasată drept falsă. Indiferent de câte ori vom fi confruntați cu înfrângerea, vom răspunde invariabil că victoria a fost furată. Niște oameni vor crede sau se vor preface că ne cred și asta e mai mult decât o înfrângere recunoscută. Adevărul a decedat înaintea rețelelor sociale.

Contează câți urmăritori ai la un moment dat pentru a înregistra o victorie de etapă.

Cele definitive au devenit și ele istorie. O dinamică socială care nu mai ține cont de categoriile logice de adevărat sau fals, ci se pliază pe ratingul rețelei, adică fiecare zi e un nou început.

Consecința? Inadecvarea celor care fără să înțeleagă realitatea, îi aplică judecăți valabile cândva în alt context. Social media înseamnă dinamica momentului prezent. Trecutul a murit, cu excepția secvențelor memorate selectiv (ne amintim doar ce ne convine) – aceste secvențe trăiesc un moment de glorie înainte să dispară probabil pentru totdeauna. Nu contează, nimeni nu are timp pentru așa ceva.

Dacă nu mai contează cărțile, ce punem pe masă? Momentul, clipa. Tehnologia ne ajută, chiar ne îndeamnă. Știți drama unui influencer? Este faptul că de câteva ore nu a postat nimic. Ați observat cum vorbesc oamenii aceia? Repede, foarte repede. Nu e cazul să te gândești la spusele lor. Lasă cuvintele să vină spre tine, le vei înregistra făra să știi și le vei repeta când nici nu bănuiești. Trăim într-un tren virtual care aleargă tot mai repede și pe care nu-l mai conduce nimeni. Anihilarea noastră ca specie va fi un act creator. Numai așa se va naște o nouă specie pe care noi, cei de azi, nu avem cum să o înțelegem. Iar faptul că nu-i înțelegem va fi garanția supraviețuirii lor. Dacă i-am înțelege, ar fi condamnați, la fel ca noi.