Obicei unic de Crăciun pe valea Ilvelor – Belciugarii

Se crede că Belciugarii – cum sunt numiţi tinerii care ies pe uliţele satelor, pe Valea Ilvelor, ca să vestească Naşterea Domnului – vor aduce totodată belşug şi bogăţie în casele pe care le colindă.

Etnografii susţin că obiceiul Belciugarilor este unul de origine greco-romană şi nu are nimic de-a face cu creştinismul, însă este acceptat de preoţi deoarece conţine texte amuzante.

Locuitorii de pe Valea Ilvelor abia îi aşteaptă pe Belciugari, cu atât mai mult cu cât au parte de un asemenea spectacol o singură dată pe an, de Crăciun.

 La colindat prin cimitir!

 În vechile sate săseşti din Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului, înainte de a porni pe la rude la colindat, oamenii trec mai întâi pe la cimitir pentru a-şi colinda morţii.

Pe Valea Bârgăului, sătenii duc la cimitir chiar şi o creangă de brad împodobită, mâncare şi vin pentru cei plecaţi dintre noi. În Jelna, de pildă, înainte de a porni la colindat, oamenii trec mai întâi pe la cimitir.

Odată cu lăsarea întunericului şi până după miezul nopţii, sătenii se îndreaptă spre cimitir, unde aprind lumânări în memoria celor dispăruţi, se roagă şi îi colindă.

Etnologul Menuţ Maximinian a povestit pentru RADIO CLUJ că bunătăţile de sărbători erau împărţite şi cu „cei care vin nevăzuţi din lumea de dincolo în noaptea de Crăciun. Focul nu trebuia să se stingă din vatra cuptorului, şi de aceea se căuta un buştean gros care era pus să ardă toată noaptea, iar la masa de sărbătoare se obişnuieşte să se pună mâncăruri şi băuturi anume pentru sufletul morţilor”.

De asemenea, pe Valea Bârgăului se face un pom, un fel de sorcovă – explică etnologul – care se împodobeşte cu bomboane de pom, alături de care familia duce la cimitir colaci, o felie de friptură şi vin, astfel încât şi cei plecaţi în lumea de dincolo să se bucure de sărbători.