Reciclarea turnătorilor

Nu mai sunt căutați, nimeni nu mai recruteaza informatori în era autodenunțurilor permanente grație social media. Cui i-ar mai folosi niște delațiuni ocazionale într-o societate în care numărul camerelor de supraveghere va fi în curând mai mare decât numărul utilizatorilor, tehnologia e noua religie cu excepția zonelor care nu merită investiția. Mediul online are alte reguli, nu ne mai supraveghează responsabilii de bloc cu dosare sub braț și ștampila pe creier, ci algoritmul care e mult mai sigur, fiindcă cei puțini care îl înțeleg n-au niciun interes să strice jucăria pe care tot ei au construit-o. Procedura se numește evaluarea strategică a influenței digitale, iar un strateg nu lucrează pe gratis. Money talks.

Cum rămâne cu recrutările? Nici o grijă, băieți, nu rămâneți șomeri. Joburi se găsesc. Vezi postările curente. Vezi protestele fără număr (de participanți), să arate bine cel puțin pe Facebook. Merge cu poze de aproape, cu perspectivă, să-ți imaginezi alte mii de participanți în spatele celor pe care îi vezi, mai bagi o poză – două din altă parte, unde au fost mai mulți și mai hotărâți, dar nu e de ajuns. Vorba activistului de la PMR (partidul muncitoresc român – părintele din flori al PCR) care activist s-a revoltat la un spectacol de operă unde l-a obligat funcția să participe: ‘de ce orchestra cântă acolo jos, ce, le e rușine, să urce tovarășii pe scenă, să transmită sălii entuziasmul și dacă tot ziceți ca e orchestră, aduceți dracului și vreo două acordeoane!’

Ați înțeles? Nu merge fără cireașa de pe tort. Roboții funcționează de minune, vizionări, interacțiuni, tot tacâmul, dar lipsește cireașa de pe tort: vibrația aceea pe care o transmite doar omul (dacă are talent). De pildă îndrăznește un fraier să comenteze că din taxe și impozite se mai face câte ceva pentru oraș - ( ce l-o fi apucat și pe ăsta) – e bine să fie cineva pe fază să adauge: ‘păcat că se duc în Ucraina și Moldova, la noi nu rămâne nimic’, să se mai stârnească niște nervi, poate înjură cineva (beton!) și uite așa se poate câștiga o pâine dacă stai cuminte cu telefonul în mână și faci ce trebuie.

Se poate supăra cineva? Nu e recomandabil. Ai ajuns să te cerți cu niște circuite integrate? Dacă vrei să te distrezi, pândește momentul când se ceartă haterii. Între ei. Stai pe aplicație și mai bagi un băț prin gard. Și nu mai e ca la mineriadă când se lăsa cu coaste rupte. Telefonul nu e violent și utilizatorii sunt departe unul de celălalt.

Nici recrutările nu mai sunt ce-au fost. La apetitul pentru social media, trei sferturi se oferă voluntari, doar – doar îi bagă cineva și pe ei în seamă. Noroc cu monologul tehnologic: utilizatorul și oglinda lui – telefonul. În curând aparatul acela te va aplaud singur. Pentru satisfacția clientului. Netul are conturi pentru celebritate, taxa lunar, cu reduceri dacă plătești pe 6 luni sau 1 an. Apar ca prin farmec mii de aplaudaci, tot un fel de dacii liberi high tech.

Nu vă încrețiți frunțile a îngrijorare. Nu durează. Tot ce apare în rețea e un fluture de o zi. Mâine – altă libelulă. Tik Tok s-a cam învechit. Fiți pe fază să nu pierdeți următorul soft. Orice utilizator trebuie să ajungă celebru, cel puțin odată, pentru 5 secunde. Vorba lui Hemingway: scurta viață fericită a lui Francis Macomber. Și eu sunt Francis Macomber.

Z.D.