Scrisoarea I

Nu exclud nici varianta ca aceste rânduri să fie citite de persoane reale. Cu atât mai bine. Motivația mea e simplă: tăcerea înseamnă consimțământ - cel puțin așa susțin analiștii. Eu am câteva obiecții și îmi fac datoria, le postez aici. Dacă cineva le va citi sau nu e alegerea fiecăruia. Eu fac dovada că nu am tăcut și viața merge mai departe.

Subiectul scrisorii este folclorul nou.

‘De 30 de ani suntem furați..’ 

Nu intru într-o dezbatere cât suntem furați și cât furăm, până la proba contrarie suntem toți oameni cinstiți. Ce impresie își poate face cineva despre niște oameni care sunt furați non stop, adică nu o dată ci de 30 de ani în formă continuată și tot ce sunt în stare e să se plângă? Ce poți să crezi despre unul pe care îl fură cine vrea și când vrea iar el nu e capabil să pună capăt acestei stări de fapt? În cel mai fericit caz îl consideri neajutorat, dar există și alte calificative care fără îndoială nu sunt complimente.

Eu înțeleg că îndeobște ne place să ne lăudăm, cui nu-i place? Atunci de ce să ne dăm cu firma în cap când e vorba de politicieni? Chiar credem că rolul de victime pe care ni-l asumăm va impresiona pe cineva?

Sau îi va atrage și pe alții să ne fraierească?

Doar noi le spunem că de 30 de ani ne lăsăm fraieriți. Avem o tradiție, poftiți cu încredere.

Apare o întrebare buclucașe, dacă noi nu suntem în stare să ne apărăm de hoți, pe cine așteptam să ne apere?

Bunicii noștri așteptau să vină americanii, dar au așteptat degeaba.

Iar dacă ar fi venit, veneau și cu nota de plată, gratis nu mișcă nimeni.

Poate ne trezim chiar dacă ora e târzie și încercăm să transmitem un alt mesaj, mesajul unor oameni capabili să-și poarte singuri de grijă.

Nu e chiar atât de greu, dacă renunțăm la ideea fixă că doar meritele ne aparțin, pentru dezastre mereu răspunde altcineva.

Fiecare își făurește propriul destin, dacă nu mă credeți mai citiți odată Zorba grecul chiar dacă noi nu suntem greci, dar suntem tot oameni.

Să nu uităm că strămoșii noștri oficiali spuneau vae victis!, dacă ești învins, nu ai la ce să te aștepți din partea învingătorilor și ești nevoit să-ți accepți destinul de rob.

Așteptarea eliberatorilor e o biată amăgire când de fapt fiecare este propriul său torționar. Iluzii despre libertate?

Citiți mai întâi mesajul cu răspunderile asumate, fără de care libertatea este doar o minciună electorală.

Regret dacă cumva v-am stricat cheful de mitinguri și proteste fără obiect. Să stai în piață până dă Dumnezeu să te fotografieze cineva, să-ți ia un interviu la care nu știi ce să spui și vorbești lemne nu rezolvă nimic. Îi ajută eventual pe unii politicieni care nu au ajuns la butoane să-i amenințe pe cei care sunt la butoane. E târgul lor. Nu le-a păsat vreodată de soarta ta si nici nu au de ce.

Ai o problemă? Toți avem. Rezolvarea e în mâinile fiecăruia. Cearta cu celălalt e pierdere de timp. Nu e loc pentru toți pe podium. Și restul sunt oameni. Ideea nu e să ai ce-ți dorești ci să te mulțumești cu ce ai. Uite că m-am trezit și filosof. Iar scrisoarea mea e deja prea lungă.

Punct.

Cu drag,

Z. D.