SORIN GRECU: Povestea lui Ioan Achim, aviatorul devenit călugăr

Până în urmă cu câțiva ani, la mănăstirea ortodoxă Budeşti din judeţul Maramureş, vizitatorii erau întâmpinaţi, printre ceilalţi fraţi de mănăstire, şi de un călugăr cu totul ieşit din comun. Acesta e renumit în întreaga zonă pentru că, în urmă cu câţiva ani, a renunţat la meseria de aviator şi s-a retras, brusc, la mănăstire. Dar până să ajungă la Budeşti, fratele Ioan a avut un parcurs neobişnuit, pe care ni l-a împărtăşit şi nouă. Însă, date fiind severele reguli monahale, a făcut-o abia după ce a primit canon de la stareţ.

„De copil am simţit în mine ceva care mă înălţa şi mă făcea să trăiesc deosebit faţă de cei din jurul meu,” începe acesta. „Provin dintr-o familie foarte săracă şi, de pe dealurile din jurul satului natal, Poieniţa, admiram avioanele care treceau pe cer. Mi-am zis că e minunat să zbori într-un avion şi am făcut comparaţie cu ce spunea preotul la biserică, anume că Dumnezeu este în văzduh şi şade în nori. Atunci, în loc de Dumnezeu, sufletul meu s-a lipit de avion şi l-am păstrat ca pe ceva de neatins, greu de stăpânit, o ţintă nobilă şi înaltă. Chiar şi la şcoală, când ni s-a cerut să scriem pe un bileţel ce vrem să devenim când vom fi mari, eu am scris, fără să şovăi, că vreau să mă fac aviator”, continuă fratele Ioan. După ce-a absolvit liceul şi şi-a efectuat stagiul militar, Ioan Achim s-a angajat pe post de profesor suplinitor de limba engleză, la un liceu din judeţ. Apoi şi-a amintit de visul său din copilărie, legat de aviaţie, pe care-l păstrase într-un colţişor al sufletului şi într-o răbufnire, după absolvirea liceului, şi-a spus: „Voi deveni pilot!”.

S-a deplasat la Centrul Militar Judeţean, unde s-a interesat ce trebuie să facă pentru acest lucru. Timp de doi ani de zile a învăţat asiduu, în paralel cu munca la catedră, şi a dat examen la Şcoala Militară de Aviaţie de la Buzău. A reuşit cu multă şansă la examen şi, după ce-a aflat rezultatul, pentru prima oară în viaţa lui – după cum el însuşi mărturiseşte – a reuşit să zâmbească. Mă ţintuieşte pentru o clipă cu ochii săi christici şi continuă: „La examenul medical şi la testele psihologice am întâlnit omul şi calculatorul, care trebuia să-l studieze pe viitorul pilot. Dădeai examen cu psihologul şi calculatorul, şi acestea scoteau de pe băncile şcolii de aviaţie un pilot bun. Pe atunci nu credeam în Dumnezeu, credeam doar în Om. În cadrul examenelor acelea nesfârşite am întâlnit de trei ori întrebarea, pusă în trei feluri diferite, şi anume: cred în Dumnezeu? Era lepădarea lui Petru. Nu se dorea în vremea aceea să existe credincioşi în aviaţie, pentru că vorbim de o ramură cheie, aparţinând, după cum ştiţi bine, armatei.” Pe timpul facultăţii, Ioan Achim a zburat pe majoritatea tipurilor de avioane. Însă, pe când se afla în anul patru, a venit revoluţia şi totul s-a schimbat: absolvenţilor nu li s-a mai asigurat repartiţie şi au fost puşi să-şi găsească singuri compania aeriană unde să muncească. „M-am gândit aşa: m-aţi învăţat să zbor, mi-aţi dat aripi – şi acum mi le-aţi tăiat”, spune cu amărăciune fratele Ioan. Cu chiu cu vai a reuşit să se angajeze la Aeroclubul Samus din Satu-Mare, unde s-a apucat să facă o mulţime de zboruri, ca să-şi poată dobândi brevetul de pilot. ”Pentru că nu-L aveam încă pe Isus în mine, eram în stare de orice mârşăvie ca să fac banii cu care să-mi cumpăr o familie şi să-mi dobândesc Raiul, aşa cum îl vedeam atunci”, continuă călugărul. Apoi, Achim a intrat în contact cu un alt coleg, care l-a iniţiat în problemele legate de religie. După această etapă a început să citească, de-a valma, cărţi din religiile tuturor popoarelor. A devenit pasionat de problematica vieţii de dincolo de trup şi a făcut chiar şi o experienţă care era să-l coste viaţa. Apoi, după ce-a citit o carte a părintelui Steinhardt, s-a hotărât brusc să renunţe la trecutul său şi să se retragă la mănăstirea Rohia. A rămas acolo un timp, după care a pornit în pelerinaj pe la mai multe mănăstiri. După câteva săptămâni s-a reîntors la Rohia, fiind primit cu înţelegere, ca un fiu risipitor, de către Iustinian Chira Maramureșeanul, actualul episcop al Maramureşului (n.n. – decedat în anul 2020) şi Sătmarului, pe atunci stareţ. „Fratele Ioan nu se poate integra nici în viaţa socială, nici în cea monahală, pentru că este un individ care trăieşte drama neamului omenesc. De la păcatul originar, omenirea este într-un fel de exilare: noi am fost expulzaţi din Paradis pentru că am încălcat cuvântul lui Dumnezeu… Şi-atunci, orice om, cât ar fi de bogat sau de învăţat, nu se simte în elementul lui, pentru că este surghiunit dintr-o lume într-o altă lume”, îl caracterizează pe fratele Ioan episcopul.

După ultima „evadare” de la Rohia, fratele Ioan a fost trimis la mănăstirea Budeşti, unde era nevoie de călugări, lăcaşul fiind aproape gol. Însă, după doi ani de şedere, fratele Ioan a plecat şi de acolo. Acum călugărul se află într-o mănăstire din judeţul Sălaj, mai aproape de Poieniţa, satul natal, pentru că părinţii săi, bolnavi şi bătrâni, au nevoie de ajutor. Îmi vine în minte o frază a fratelui Ioan, spusă la Budeşti, înainte de plecarea noastră de la mănăstire: „Să fii credincios înseamnă mai mult decât să fii raţional. Pe vremuri îmi ziceam, raţional: n-ai niciun motiv să fii supărat. Deci învaţă să zâmbeşti. Şi-am început să zâmbesc. Sunt sigur că orice om, cât de important ar fi, care calculează lucrurile nu merge decât până la poarta Raiului şi în Rai nu intră. Intră credinciosul, credulul – profan vorbind – dar raţionalul nu intră.” La rândul său, fostul său şef de la Aerocubul din Satu Mare, Costică Chirea, îl caracterizează pe fratele Ioan, astfel: „Dacă Achim doreşte să facă un lucru, atunci îl va face. Dacă simte că respectivul lucru nu-i bun pentru el, chiar dacă va sta douăzeci de ani în mănăstire, tot va renunţa. Era un pilot foarte bun: tenace, puternic, curajos, harnic. Greu de găsit aşa ceva. O combinaţie extraordinară între un pilot şi un călugăr. Nimic nu-l îndoaie, domnule, nimic nu-l îndoaie.”

P.S. La o vizită făcută în zonă (în luna octombrie 2021) am aflat, de la unul dintre localnicii din Budești, că Fratele Ioan s-ar fi lepădat de călugărie și și-a întemeiat o familie în satul natal din Sălaj…